Curia Romană (latină: Curia Romana) este organul administrativ central al Sfântului Scaun care îl asistă pe Papă în guvernarea Bisericii Catolice. Îl sprijină pe Papă în îndeplinirea misiunii sale pastorale și universale supreme, slujindu-l atât pe el, cât și pe episcopii din întreaga lume.
Curia Romană, a fost înființată în forma sa inițială de Papa Urban al II-lea în secolul XII. Termenul „curie” înseamnă „curte”, referindu-se la curtea papală și este uneori numită în mod eronat „Curia Vaticanului”. Curia poate fi comparată cu un cabinet guvernamental, deși deservește Sfântul Scaun mai degrabă decât Statul Cetății Vaticanului. Structura sa include Secretariatul de Stat, diverse dicasterii, organisme și anumite funcții, cum ar fi Șambelanul.
Secretariatul de Stat, cel mai vechi și mai important dicaster, supraveghează afacerile generale, relațiile diplomatice cu statele și organizațiile internaționale și personalul diplomatic al Sfântului Scaun. Membrii Curiei sunt numiți de Papă pentru mandate de cinci ani. În timpul unei vacanțe papale (sede vacante), majoritatea șefilor instituțiilor curiale încetează să mai dețină funcții, cu excepții limitate.
Conform constituției apostolice Praedicate Evangelium, principalele departamente ale Curiei Romane sunt acum numite dicasterii, înlocuind fostele congregații și consilii pontificale, și toate sunt egale din punct de vedere juridic. Curia este formată din Secretariatul de Stat, 16 dicasterii și alte organisme, fiecare condus de un prefect (sau pro-prefect) asistat de un secretar și un subsecretar.
Structura și organizarea Curiei Romane
Dicasteriul pentru Evanghelizare conduce activitatea misionară și sprijină noile biserici, în timp ce Dicasteriul pentru Doctrina Credinței protejează învățătura catolică și se ocupă de infracțiunile canonice grave. Dicasteriul pentru Serviciul Carității desfășoară lucrări caritabile papale pentru nevoiași.
Alte dicasterii supraveghează Bisericile Catolice Orientale; liturghia și sacramentele; cauzele sfinților; numirea episcopilor; clerul și seminariile; institutele religioase; laicii, familia, tineretul și problemele vieții; ecumenismul; dialogul interreligios; cultura și educația; justiția socială și dezvoltarea umană; dreptul canonic; și comunicările Vaticanului, inclusiv platformele mass-media oficiale și serviciile de presă. Împreună, aceste dicasterii îl ajută pe Papă în guvernarea Bisericii universale și în promovarea misiunii sale de evanghelizare în întreaga lume.
Instituțiile judiciare, economice și de sprijin ale Vaticanului fac parte din Curia Romană sub instituția apostolică Praedicate Evangelium. Instituțiile de Justiție includ Penitenciarul Apostolic, care se ocupă de iertarea păcatelor, indulgențele și absolutiunile rezervate; Tribunalul Suprem al Semnăturii Apostolice, cea mai înaltă autoritate judiciară a Bisericii după Papă; și Rota Romană, cea mai înaltă curte de apel a Bisericii, care se ocupă în principal de cazurile de anulare a căsătoriei.
Guvernanța economică și instituțiile de sprijin ale Sfântului Scaun
Guvernanța economică este supravegheată de Consiliul pentru Economie și Secretariatul pentru Economie, care supraveghează administrația financiară, bugetul și auditul instituțiilor Sfântului Scaun.
Gestionarea activelor și a trezoreriei este făcută de Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic, în timp ce integritatea financiară este monitorizată de Biroul Auditorului General, Comitetul pentru Securitate Financiară și comisiile pentru investiții și afaceri confidențiale.
Birourile de sprijin includ Prefectura Casei Papale, care gestionează audiențele și ceremoniile papale; Biroul pentru Celebrări Liturgice, care organizează liturghiile papale; și Camera Apostolică, care gestionează proprietățile Bisericii în timpul unei vacanțe papale.
Printre alte instituții conectate se numără arhivele Vaticanului, bibliotecile, agențiile de calitate academică, fundațiile umanitare și sociale și organizațiile cavalerești sau caritabile. Aceste organisme susțin împreună misiunea Bisericii, sub conducerea Papei, de a guverna, evangheliza, administra justiția și de a servi nevoilor pastorale și sociale globale.
Surse:
- Constituția apostolică Praedicate Evangelium.
- Codul de Drept Canonic, 1983.
- Anuarul Pontifical.
Foto: Sediul Propagandei Fide din Roma, gravură de Giuseppe Vasi, 1761.
Citește și:
De ce Biserica Catolică a introdus celibatul clerical
Indexul care conținea cărțile interzise de Biserica Catolică
